Catehism 6: Sfânta Treime, dogma fundamentală care nu poate fi înțeleasă

[0:00]Bun găsit la catehism, episodul 6. Întrebare: Ce este Sfânta Treime? Cea mai grea dintre toate întrebările. Dumnezeu este unul. Acesta e răspunsul. Dumnezeu este unul. Noi credem într un singur Dumnezeu. De aici pornim. Atunci când definim în ce cred creștinii ortodocși. Însă cum este Dumnezeu unul, dacă noi vorbim despre Sfânta Treime? Răspunsul nu este ușor de dat pentru că mintea noastră este obișnuită să vadă lucrurile foarte simplu, cartezian, bine definite în spațiu și timp. Și totuși, răspunsul există. Provocarea este să le înțelegem cu mintea noastră. Iată-le totuși. Există o singură ființă a Dumnezeirii. Însă ea există în mod simultan în trei persoane. Din acest motiv spune Mântuitorul în Evanghelia după Ioan: Eu și Tatăl una suntem. Tatăl și Fiul nu sunt una în sensul că se confundă unul cu celălalt, ci în sensul că sunt uniți în mod deplin. Dacă sunt uniți, înseamnă că se identifică sau că se confundă unul cu celălalt? Nu, categoric nu. Cele trei persoane, adică Dumnezeu Tatăl, Dumnezeu Fiul și Dumnezeu Sfântul Duh, sunt unite și distincte, unite și distincte în același timp. Atunci când spunem că cele trei persoane sau ipostasuri cu un cuvânt grecesc, când cele trei persoane, deci, sunt distincte, trebuie să nu înțelegem prin asta că ființa dumnezeirii devine compusă. Nici vorbă. Este o singură ființă, este o unică ființă dumnezeiască, iar această ființă este o ființă simplă, adică necompusă. Nu e ușor de înțeles, știu că nu e ușor de înțeles, dar trebuie definite totuși lucrurile. Mai trebuie să evităm și greșeala modalistă. Modalismul este o erezie care a apărut aproximativ prin secolul al III-lea și care spunea că ființa Dumnezeirii se manifestă uneori ca Tatăl, alteori ca Fiul, alteori ca Duhul Sfânt. Nici vorbă de asta. Cele trei persoane există din veșnicie în mod distinct. Ele, bineînțeles, sunt deasupra spațiului și timpului creat. După cum știm, Fiul este născut din veșnicie din Tatăl. De asemenea, Duhul Sfânt purcede tot din veșnicie, tot din Tatăl. Atunci când spun din veșnicie, ce înțelegem prin asta? Înțelegem că nu există niciun moment în care Tatăl să nu fi fost deja tată, adică un timp în care fiul să nu se fi născut încă. Nu există o astfel de durată. Fiul este născut din veșnicie, iar Duhul Sfânt este purces din veșnicie. Dar încă o dată vă amintesc asta, însăși ideea de eternitate sau de veșnicie trebuie luată cu o anumită, cu o anumită toleranță, pentru că noi raportăm veșnicia la timp și ni se pare că veșnicia este un timp care nu se sfârșește. Nici vorbă de așa ceva. De fapt, Dumnezeu este în afara timpului. Mică paranteză, înțelegeți cât de naive sunt acele icoane ale Sfintei Treimi în care Tatăl este pictat ca un bătrân și Fiul este pictat ca un tânăr. Nu există diferențe de vârstă între Dumnezeu Tatăl și Dumnezeu Fiul. Adică, după cum știm, Dumnezeu nu are vârstă. Dumnezeu este, ce ziceam puțin mai devreme? Deasupra timpului, este de fapt dincolo de conceptul de timp. În legătură cu definirea Sfintei Treimi, și apropo, putem să-i spunem foarte bine și Sfânta Trinitate, trebuie să vă fac o recomandare. De fapt, nu este de la mine, este de la Origen din Alexandria. Origen este primul uriaș teolog al Bisericii. El totuși a sfârșit pe lista ereticilor, din cauză că a formulat și opinii teologice pe care Biserica nu le-a acceptat în cele din urmă, pentru că s-au dovedit a fi greșite. Dar pentru formularea dogmei Sfintei Treimi, Origen are contribuții remarcabile. Printre altele, de exemplu, el spune cam în felul următor: Trebuie să ne ferim să încercăm să facem comparații inaplicabile în ceea ce privește Sfânta Treime și în felul ăsta să încercăm să o demistificăm, să o demitizăm, să încercăm să o descompunem. Nu trebuie să le comparăm pe cele pe care nu le înțelegem, să le comparăm cu lucruri vizibile. Asta ar însemna că din cauză că nu putem noi să ne ridicăm la nivelul lor, le coborâm pe ele la nivelul nostru. Dar asta nu trebuie făcut. De fapt, Sfânta Treime nu poate să fie comparată cu nimic din lumea creată. Ce spune Origen și de fapt, ce spun toți teologii ortodocși este că Sfânta Treime trebuie lăsată ca taină. Cum avem în același timp trei persoane într-o singură ființă? Lucrurile sunt deasupra minții noastre, să nu încercăm să spargem barierele care nu pot fi sparte. Ce voiam să vă mai spun este că a existat cineva care a spus, de exemplu, o idee foarte frumoasă, dar greșită până la urmă. A spus că nașterea Fiului din Tatăl poate să fie comparată cu nașterea ideii în minte. Cum se naște ideea în minte? Imposibil de spus, dar și analogia pretindea acest autor, ar putea să explice cum se naște Fiul din Tatăl. Comparația aceasta, oricât de frumoasă ar fi, este imperfectă, pentru că mintea naște ideea în timp, iar Fiul se naște din Tatăl, cum? Din eternitate, cum spuneam mai devreme. Sfântul Grigorie Teologul spune cât se poate de precis, deși totuși într-un limbaj antinomic, pentru că el, care studiase foarte detaliat filozofia și literatura, știa să se exprime în jargon filozofic pe care să-l adapteze la realitățile teologice. El spune așa: cele trei persoane ale Sfintei Treimi se deosebesc între ele fără să se împartă și se unesc deosebit. Unul în trei și trei fac una, așa este expresia Sfântului Grigorie Teologul. Deci, formula Sfântului Grigorie este cam următoarea: persoanele treimice se diferențiază una de cealaltă, dar fără să se separe una de cealaltă și sunt în același timp unite între ele, dar fără să se confunde una cu cealaltă. Dacă vi se pare că ați mai auzit această formulă, să știți că aveți dreptate. Seamănă perfect cu logica de la Calcedon, de la Sinodul al IV-lea Ecumenic. Este faimoasa formulă cristologică despre cele două firi ale Mântuitorului. În ambele situații, la ambele subiecte și în ceea ce privește persoanele Preasfintei Treimi și în ceea ce privește cele două firi umane și divine la Mântuitorul, în ambele cazuri logica de tip cartezian trebuie să lase loc unui mod de gândire mai înalt. Aceasta e provocarea. Deci atenție, nu e vorba despre o lipsă de logică. E vorba despre o logică suprarațională, metarațională, dincolo de gândirea omului. Și din punct de vedere practic, dogma Sfintei Treimi trebuie acceptată așa cum este ea formulată, ca o axiomă. Toți creștinii care care rostesc Simbolul de Credință de la Niceea și Constantinopol, spun asta exact din primele cuvinte: Cred întru unul Dumnezeu. Cred întru unul Dumnezeu. Și după aceste patru cuvinte, urmează o enumerare. Vom vorbi despre Tatăl, despre Fiul și despre Sfântul Duh. Dar începem cu unul Dumnezeu, dogmă fundamentală. Cele trei persoane ale Sfintei Treimi au aceeași voință. Nu există dezbateri între ele, adică ele nu trebuie să discute între ele ca să se pună de acord asupra vreunui subiect. Și, bineînțeles, lucrările lor sunt unitare. Întrebare: Care este cea mai importantă lucrare a lui Dumnezeu Tatăl? Primul paragraf al Crezului. Tatăl, atotțiitorul. Făcătorul cerului și al Pământului, al tuturor celor văzute și nevăzute. Cine este, deci, Dumnezeu Creatorul? Dumnezeu însuși, bineînțeles. Cine a făcut toate cele văzute și nevăzute? Dumnezeu însuși. Deci, la crearea lumii participă toate cele trei persoane ale Sfintei Treimi. Dar nu doar lumea văzută este amintită aici, în acest prim paragraf al Crezului, ci și cele nevăzute. Care sunt cele nevăzute? Despre cele nevăzute vorbește Sfântul Apostol Pavel în scrisoarea sa către comunitatea de creștini din Colose. În capitolul 1, unde Sfântul Pavel face o, produce o enumerare: fie tronuri, fie domnii, fie începătorii, fie stăpânii și așa mai departe. Deci, lumea îngerilor. Lumea văzută este lumea oamenilor, lumea nevăzută este lumea îngerilor. Altă întrebare: Care dintre cele două lumi a fost creată prima? Răspuns: Sfânta Scriptură și Sfânta Tradiție ne arată că îngerii au fost creați primii. Spre finalul cărții lui Iov, de exemplu, Dumnezeu vorbește și spune că atunci când el, Dumnezeu a creat corpurile cerești, îngerii au fost martori și l-au lăudat pe Creator. Deci, lumea îngerilor exista deja atunci când a fost creată lumea oamenilor. Exista deja. Aș vrea să mă opresc aici cu acest episod din catehism și data viitoare vom vorbi despre minunata lume a îngerilor. Adică despre cele nevăzute pe care Dumnezeu le-a creat înainte de toate cele văzute. Nu uitați că mult mai multe detalii despre credința noastră veți găsi în această carte: Învățătura de credință creștină ortodoxă. S-o aveți în casă și să o citiți des. Domnul Atotțiitorul și Creatorul să fie mereu cu noi toți.