[0:12]A fost odată ca aproape niciodată o seară liniștită în România. Era seara unui început de primăvară, iar în programul din acel moment al televiziunii Române rula un film artistic bulgăresc. Deodată, pe neașteptate s a produs dezastrul. Au urmat 55 dintre cele mai groaznice secunde pe care România le a traversat în întreaga sa istorie. Vă propun așadar să ne reamintim astăzi drama din 4 martie 1977. Și să analizăm mai ales câteva dintre consecințele sale.
[0:50]La ora 21 și 22 de minute, în seara zilei de 4 martie 1977, România a fost lovită de un cutremur de 7,2° pe scara Richter, cu epicentrul în zona seismică a Vrancei. Acest cutremur a fost al doilea ca putere din istoria românească a secolului XX. Un alt cutremur, mai puternic de 7,4° afectase Bucureștiul în dimineața zilei de 10 noiembrie 1940. Dar seismul din 1977 a fost cu mult mai devastator decât cel din 1940 din simplul motiv că România și mai ales România urbană se dezvoltase vizibil între timp. Bilanțul cutremurului a fost de peste 1570 de persoane decedate, alți 11000 de răniți și 35000 de locuințe distruse. Majoritatea acestor pierderi s au înregistrat în București. Este cea mai mare catastrofă înregistrată în timp de pace din întreaga noastră istorie. Multe personalități ale culturii române s au aflat printre victime, scriitorul Alexandru Ivasiuc, regizorul Alexandru Bocăneț, actorul Toma Caragiu și mulți, mulți alții. În momentul cutremurului, cuplul prezidențial Nicolae și Elena Ceaușescu se aflau în Africa, la un dineu oficial dat de președintele Nigeriei. Informat de cataclism, Ceaușescu și a întrerupt vizita și a îndreptat avionul prezidențial înapoi spre București. Cum era de așteptat, românii au găsit un sâmbure de umor chiar și aici. O glumă din acele zile spunea că telegrama de urgență pe care Nicolae Ceaușescu ar fi primit o în Africa avea un singur cuvânt: Vrancea. Adică inițialele de la Vino repede acasă, Nicule, capitala e avariată. Evident că nu a fost așa, dar acest banc vorbește mai mult despre firea românilor decât despre catastrofa cutremurului. Ceea ce a urmat după acele 55 de secunde de coșmar, n a mai fost o glumă, ci o lecție din care România de azi ar trebui să învețe. În primul rând s a văzut clar că în lipsa lui Nicolae Ceaușescu, întreaga conducere de partid și de stat a fost paralizată. Măsurile de urgență din următoarele zile au fost luate numai după ce șeful statului s a întors la București. Conducerea personală a lui Ceaușescu și a arătat astfel fructele otrăvite. O a doua lecție ține de subordonarea politică a presei. Radioul și televiziunea din România au fost cu totul depășite de evenimente. Obișnuite cu un control strict, ele nu au putut să ofere informații în primele ore de haos de după cutremur. Drept care mulți români au mers pe undele postului Europa Liberă, care în acele ore a devenit practic singurul mass-medium capabil să spună românilor ce se întâmpla în țară. Din acea primăvară a anului 1977, Radio Europa Liberă a câștigat mult în credibilitate și în popularitate, devenind o voce pe care o ascultau pe ascuns, până și cei din conducerea Partidului Comunist. Iar cea de a treia consecință a cutremurului a fost una de ordin urbanistic. În anii următori, Nicolae Ceaușescu și conducerea statului au profitat de cutremur pentru a începe în forță politica de sistematizare a capitalei și a țării. Sub pretextul consolidării edilitare, biserici și case unicat au fost demolate pentru a face loc unor clădiri noi.
[4:20]Morala poveștii cutremurului din martie 1977 vorbește totuși mai mult despre oameni decât despre ziduri. Trebuie spus că unii români în acea dramă s au comportat ca niște eroi. Mulți oameni au fost salvați de sub dărâmături după zile întregi, datorită încăpățânării unor pompieri și a unor militari de a căuta chiar și atunci când părea pierdută orice speranță. Alături de militari și de pompieri s au implicat în căutări până și cascadorii din studiourile cinematografice de la Buftea. Ca toate popoarele Europei Sudice, românii se mobilizează greu, dar în fața unui pericol comun, ei dau dovadă de un curaj și de o generozitate fără limite. Este bine să ținem minte aceste lucruri pentru că, din păcate, cutremure vor mai fi în România. Până la întâlnirea noastră viitoare, nu uitați că istoria rămâne cea mai frumoasă poveste.
