[0:02]Salve și bine ați venit la de Vorbă cu Dionis! Astăzi vom discuta despre arta și cultura, creată de-a lungul timpului în spațiul românesc. Principalele teme de discuție sunt: preistoria, în care avem obiecte din culturile din Ca Turdaș, Hamagia, Cucuteni, Boian și altele. Perioada clasică cu cele două ramuri ale sale, cultura geto-dacă și perioada Daciei Romane. Perioada Evului Mediu în care vom explora arta și arhitectura creștină. Perioada romantică sau neoclasică, reprezentată de numeroși artiști plastici și perioada modernă pe care am s-o împart în două părți. Sculptură și arhitectură și artele vizuale. Teritoriul actual al României a fost locuit încă din cele mai vechi timpuri. Arheologia și știința modernă au descoperit unelte primitive din silex, topoare din piatră, urme vetre de foc, un sanctuar în care era depus un schelet care stătea într-o poziție chircită și cu un lichid roșu pe el. Și multe altele care datează din perioada paleoliticului inferior, adică mult în spate. Dar noi ne vom concentra asupra obiectelor de artă și puțin din cultura din spatele acestora. În peștera Coliboaia din Munții Apuseni se găsesc picturi rupestre vechi de 35000 de ani. Picturile negre care înfățișează diverse animale precum bizoni, cai, urși sau rinoceri fac parte din cultura gravetiană sau aurignană. Desenele nu par a fi complet uniforme. Acest lucru sugerează că nu s-au făcut în același timp. În satul Cristian din județul Sibiu au fost descoperite în jur de 60 de vase de ceramică și fragmentul unei măști de lut ars care au o vechime de 8000 de ani. Se crede că masca a fost realizată din lut în amestec cu pleavă, o tehnologie similară și la construirea locuințelor. Amuletele sau tăblițele de la Tărtăria, găsite în localitatea Tărtăria din județul Alba, sunt deja cunoscute și foarte controversate. Ele datează din jurul anilor 5700, 4500 înainte de Hristos și se crede că aparțin culturii Vincca Turdaș. Două dintre acestea sunt găurite și acoperite cu semne despărțite prin linii. Este considerată ca fiind cea mai apropiată de o scriere adevărată, o bună parte din semnele conținute pe ea se regăsesc și în literele conținute în inscripțiile arhaice grecești, feniciană, etruscă și altele din zona Italiei și Spaniei. Tot la Tărtăria s-a găsit și perechea cu mască, reprezentând o simbioză între un personaj masculin și unul feminin. Piesa confirmă cultul perechii sacre, o zeitate feminină și una masculină care emană din cel al fertilității și fecundității. Acest fel de statui au fost găsite de asemenea și prin Serbia. Sanctuarul de la Parța din județul Timiș face parte din aceeași cultură. Vin Catudaș. Sanctuarul are o vechime de 6200 de ani și este în formă rectangulară, fiind împărțită în două încăperi. S-au găsit numeroase vase în care erau depuse ofrande. Într-unul dintre vase, o amorfă cu față umană, au fost descoperite falange de la mâna unui om. Tot în acest spațiu au fost descoperite boabe de grâu carbonizate care provin de la ofrandele aduse unei zeități prin arderea ritualică a grăunțelor. S-a demonstrat că numai într-o singură zi din an, la data echinocțiului de primăvară, lumina soarelui pătrundea din camera estică a sanctuarului și se poziționa pe capul de taur al statuii monumentale. Acest fapt demonstrează că pe lângă rolul său cultic, sanctuarul juca și rol de calendar care marca începutul primăverii când natura se regenerează. Venus de la Drăgușeni, aparținând culturii Cucuteni, a fost realizată acum 6500 de ani și găsită întâmplător prin anul 1964 de un grup de copii. Piesa frumos proporționată, elegantă, constituie reprezentarea unei femei ajunsă la maturitate. Datorită valorii sale istorice și artistice, Venus de la Drăgușeni s-a plimbat cam prin toată lumea. De la Statele Unite ale Americii, în Marea Britanie, Grecia și în China. Zeița de la Vidra sau Venus de la Vidra este un vas statuetă feminină de cult și face parte din cultura Boian, prezentă în zona Munteniei, dar și în Dobrogea și chiar și în Bulgaria. Hora de la Frumușica are o vechime de 6000 de ani. Opera cucuteniană este de fapt un suport antropomorf compus din șase statuete feminine, văzute din spate, înlănțuite într-o horă. Hora este dansul ce trebuie să aducă soare, apă, belșug și grene, menite la reînvierea naturii și folosit în vechime în ceremonii sacre. Este atât de veche și complexă încât aș avea nevoie de un episod întreg pentru a o explica. În comuna Baia din județul Tulcea au fost descoperite două figurine de lutar, reprezentând un bărbat șezând pe un scăunel într-o poziție ce imită gestul gândirii. Motiv pentru care a fost numit Gânditorul și o femeie șezând alături, probabil consoarta lui. Conform datării realizate, statuetele au o vechime de 5500, 6000 de ani și sunt considerate capodopere ale artei primitive universale. Ele fac parte din cultura Hamagia, cultură prezentă în zona Dobrogei, atât în România, cât și în Bulgaria. În anul 2000, Gânditorul de la Hamagia a fost desemnată de către o comisie internațională, unul dintre cele 10 artefacte ale culturii pământene care ar trebui să ne reprezinte planeta. Cultura Cucuteni Tripolie, una dintre cele mai vechi civilizații din Europa, a avut o lungitudine în jur de 2400 de ani, fiind cuprinse între anii 5200 și 2750 înainte de Hristos. Pe teritoriul românesc, cultura Cucuteni cuprindea Moldova, ambele maluri ale Prutului și părți ale Munteniei și Transilvaniei. Ea se caracterizează printr o ceramică de foarte bună calitate, bogat și variat pictată unde predomină decorul în spirală și simbolică. Ceramica de la Cucuteni ar putea să devină brand de țară. Spre exemplu, expoziția cultura Cucuteni, valori regăsite ale preistoriei europene, care a fost organizată în 2013 la Muzeul Municipiului București, a avut peste 50000 de vizionări într-o lună. Mai mult decât face întreg Muzeul într-un an. Adică cam cât poate să adăpostească Arena Națională. Dacă s-ar face efortul pentru a cerceta perioada Cucuteni și de a scoate la lumină cât mai multă vestigii, ar câștiga nu doar știința și istoria colectivă, dar și turismul. N-ai cu cine, băi, n-ai cu cine. Ce vrei, băi? Niște țărani. Începutul prelucrării aurului în teritoriul României datează din vremuri străvechi, integrându se în aria primelor manifestări preistorice de pe continentul european. Existența în teritoriile dintre Carpați și nordul Dunării a unor bogate zăcăminte aurifere au constituit elemente care au favorizat practicarea timpurie a acestui meșteșug. Dominat de credința în forța divinităților, strămoșii noștri au creat pentru a atrage bunăvoința acestora, piese din aur cu simboluri cultice, precum și obiecte de podoabă de uz ceremonial. Remarcăm vase de ceremonie rezervate aristocrației și destinate cultului soarelui, obiecte de podoabă precum diademe, brățări și mărgele, falere și inele, inele cilindrice sau spiralice, ace de păr și tot felul. Asta este tot pentru astăzi. În episodul următor vom discuta despre arta și manifestările artistice în perioada clasică, pe care am s-o împart în două etape: cultura geto-dacă și Dacia romană.
[7:38]Ce aș manifestările artistice în perioada clasică. Gestul, măi, de ce nu zici gestul? Gestul, măi, imită gestul.
[7:51]Nu.
