Cine l-a creat pe Dumnezeu?

[0:00]Îmi doresc cu această ocazie să încerc să răspund foarte pe scurt la întrebarea cine l a creat pe Dumnezeu. Ateii folosesc întrebarea aceasta ca un argument în favoarea absurdității încrederii în Dumnezeu. Profesorul Richard Dawkins în faimoasa sa carte, Himera credinței în Dumnezeu, relansează problema originii lui Dumnezeu în partea argumentului central al cărții sale și spune el că Dumnezeu nu există pentru că nu cunoaștem nimic și pentru că nu putem răspunde în mod satisfăcător la problema originii lui Dumnezeu. Nu putem răspunde satisfăcător la întrebarea cine l a creat pe Dumnezeu. Ateismul astfel stabilește în mod involuntar principiul că dacă nu cunoști originea unui lucru, înseamnă în mod necesar că acesta nu există. Îmi propun cu această ocazie să dovedesc că există lucruri despre care considerăm că sunt reale, în ciuda faptului că nu le cunoaștem originea. Dacă ar fi să vorbim despre univers, știm și putem dovedi cu argumente științifice că universul nu poate să fie etern în trecut. Însă nu cunoaștem nimic cu privire la evenimentul care ar fi adus universul în existență. Pe scurt, nu cunoaștem nimic cu privire la originea universului. Dacă ar fi să fim consecvenți principiului că dacă nu cunoști originea înseamnă că nu există, ar trebui să concluzionăm că universul nu există. Același lucru se poate spune cu privire la originea vieții. Este încă un mister modul cum viața și a început existența. Din nou, dacă ar fi să fim consecvenți, ar trebui foarte simplu să spunem că viața nu există, pentru că nu cunoaștem originea ei. Același lucru se poate spune despre energie. Știm ceea ce este ce este energia, știm că ea nu poate fi creată sau distrusă, însă nu știm care este originea ei și cu toate acestea considerăm că ea este reală. Legile universului sunt o altă problemă, legile naturale care guvernează funcționarea atât a universului cât și a vieții. Știm că sunt reale, știm că există. Însă nu știm care este originea lor. Așadar, sunt situații de lucruri care există, care sunt reale, deși nu știm nimic despre originea lor. Prin urmare, argumentul ateist, precum că dacă nu cunoști originea unui lucru, el nu există, cade. O altă problemă este aceea faptului că în cercetarea științifică, pentru ca o explicație să fie cea mai rezonabilă, cea mai plauzibilă, nu trebuie în mod necesar să avem o explicație a explicației. Să dau un exemplu. Am în mână cartea Viața pe pământ de David Attenborough. La întrebarea simplă, cine a scris cartea Viața pe pământ, răspunsul firesc este David Attenborough. Nu este, este irelevant cine l a creat pe David Attenborough. Dacă am dacă am încercat să găsim o explicație a fiecărei explicații, nimic n ar putea fi dovedit în fenomenul științific. Așadar aș vrea să repet, pentru ca o explicație să fie cea mai pertinentă, nu este nevoie în mod necesar să avem o explicație a acestei explicații. Biblia spune că Dumnezeu este din veșnicie în veșnicie, că Dumnezeu nu este creat, că el nu are nici început și nici sfârșit. El doar există și pentru atei adevărul acesta este imposibil de acceptat. Când vine vorba însă de univers, despre care bine cunoscutul om de știință american Carl Sagan spunea că universul este a fost, că universul este tot ceea ce a fost, este și va fi vreodată, oamenii de știință n aveau nicio problemă în a accepta faptul că universul exista necreat. Pentru o perioadă extrem de lungă de timp, oamenii au considerat că universul doar există, el nu are nici început și nici sfârșit. El este sursa întregii existențe. Așadar, ateii n au o problemă în a accepta ideea unei existențe eterne, în principiu. Au însă o problemă când trebuie să aplice adevărul acesta cu privire la existența lui Dumnezeu. Consider așadar că întrebarea cine l a creat pe Dumnezeu, nicidecum nu invalidează problema posibilitatea existenței lui Dumnezeu, ci mai degrabă dovedește faptul că ateismul este din nou inconsecvent.