[0:54]Fortificațiile dacice din munții Orăștiei au intrat în patrimoniul UNESCO în anul 1999 și specialiștii consideră că acesteia formau un sistem defensiv ce apăra capitala Sarmizegetusa. Din 2018 informațiilor deja existente despre aceste fortificații le sunt adăugate cele descoperite în rapoartele fiscului austriac, rapoarte întocmite la începutul secolului 19. Așadar, suntem în munții Orăștiei ca să descoperim istoria ascunsă.
[1:36]Imaginea generală asupra cetăților dacice din munții Orăștiei, descrie centrul de putere al regatului dac cu capitala la Sarmizegetusa Regia, o capitală apărată de cetățile poziționate în apropierea ei.
[1:58]Specialiștii au concluzionat că vestigiile dacice din această zonă sunt răspândite pe aproximativ 200 km pătrați.
[2:11]Ținutul a început să fie studiat în urmă cu mai bine de 200 de ani, iar fiecare nouă cercetare scoate la lumină informații ce vin să completeze o poveste ce a început cu mai bine de 2000 de ani în urmă.
[2:32]Zona cunoscută sub denumirea de munții Orăștiei este poziționată pe aripa de vest a munților Șureanu și din punct de vedere al reliefului, acestui ținut cu vârfuri de peste 1900 de metri îi sunt specifice înălțimile ce coboară în trepte. Privind de sus toată această zonă, tot acest ansamblu trebuie să începem să ne eliberăm de viziunea veche care este limitativă cu niște cetățuiri risipite ici și colo, și să înțelegem că toată această zonă reprezintă un un ansamblu, poate că este cuvântul cel mai potrivit, greu de definit, greu de găsit limitele lui. Care ridică o groază de noi întrebări foarte interesante și prima dintre întrebările care îmi vin în minte este legată chiar de capitala Sani Zetuza Regia. Până unde se întinde Sarmizegetusa Regia? Noi tot am fost obișnuiți să spunem că Sarmizegetusa este pe dealul Grădiștii. Mai mult decât atât, turistul care nici nu știe lucrurile astea are impresia că Sarmizegetusa începe la chioșcu de bilete și se termină în zona sacră, pentru că atâta vede, atâta vizitează.
[4:07]Secole la rând ruinele din munții Orăștiei erau cunoscute doar de localnici.
[4:16]Abia către finalul anilor 1500 apare o mențiune care pomenește despre un frumos oraș cioplit în piatră aflat în munți nu departe de Orăștie.
[4:30]Din aceeași perioadă există și însemnări despre un tezaur găsit de țărani în apele râului Strei. De a lungul timpului în zonă au circulat multe legende despre tezaurele din munți, iar la începutul anilor 1800 zvonurile au declanșat o adevărată febră a comorilor printre localnici. Aceasta avea la bază descoperirea unui tezaur de 500 de monede în septembrie 1802.
[5:08]În primăvara următoare localnicii pornesc în număr mare spre ruinele din munții Orăștiei cu speranța că vor găsi și ei parte din aurul antic.
[5:39]Astfel, între 1803 și 1804 zona este cercetată. Se fac rapoarte, iar descoperirile sunt inventariate. Rapoartele au rămas în arhivele de la Viena, Budapesta, Cluj. Au existat copii care s au fost trimise dintr o parte în alta, chiar și la arhivele de la Sibiu există astfel de rapoarte. Și au fost valorificate în mare măsură în anii '60, '70, de un specialist în paleografie de la Cluj, Gimon Jaco, care le a transcris, dar nu le a tradus și nu le a valorificat din punct de vedere al informației istorice și arheologice. Și au rămas publicate până recent când le am adunat pe toate laolaltă și le am am extras toate informațiile din din ele. Și am reconstituit cumva imaginea Sarmizegetuzei în secolul 19 la baza acestor informații. Deci ele practic până în 2018 au rămas necunoscute, chiar dacă au fost transcrise, ele nu au fost luate în considerare de istorici și de arheologi. Aurora Pețan este cercetător independent cu studii masterale și doctorale în arheologie, filologie și istorie. Principalul său domeniu de activitate îl constituie istoria și civilizația Dacilor. De mai bine de un deceniu publică articole și studii în urma cercetărilor întreprinse în munții Orăștiei la cetățile Dacice. Tot acest ansamblu are o anumită coerență. Cetățile și așezările sunt legate între ele prin rețele de drumuri de plai pe care noi astăzi nu prea le mai cunoaștem. Pentru că noi circulăm pe văi, dacii circulau în special pe drumurile de plai. Nu avem adevărata dimensiune a așezării, a locuirii din preajma acestor furtărețe. Nu s a săpat foarte mult în așezările civile, nu cunoaștem foarte multe despre viața dacilor din aceste așezări, despre întinderea acestor așezări, complexitatea lor, felul în care erau organizate. În cazul cetăților din munții Orăștiei există încă multe necunoscute, chiar dacă de a lungul timpului, specialiștii în domeniu au încercat să găsească răspunsuri la întrebările care au în prim plan civilizația Dacilor. Multă vreme locul de proveniență a blocurilor de piatră folosite de daci pentru construcția cetăților a fost una dintre chestiunile neclarificate.
[9:00]Din păcate nu e prea cunoscută cariera asta, deși e una dintre cele mai spectaculoase cariere. Preromane din Europa. Știm, cunoaștem cariere din lumea greco-romană, dar din afara acesteia mai puține. Poate și pentru că carierele astea vechi antice au fost exploatate și în perioadele următoare, și în Evul Mediu și până în epoca modernă și au dispărut urmele antice. Aici avem o carieră care s a păstrat neatinsă în vremea dacilor. Conform specialiștilor, în această zonă urmele de exploatare a pietrei în toate epocile sunt risipite pe o suprafață de 2500 de ha. Primele informații ce au indicat zona ca fiind locul din care dacii au extras piatra pentru construcția cetăților datează din 1844.
[10:00]Cercetătorii epocii aflaseră de la localnici că piatră asemănătoare celor din zidurile cetăților se găsește în zona Călanului, la o depărtare de o zi sau chiar două de mers pe jos.
[10:17]Identificarea locului de exploatare a pietrei folosite de daci nu este suficientă pentru a clarifica multe alte aspecte ce țin de construcția cetăților. Există discuții cu privire la datarea zidurilor monumentale din cetăți. Sunt făcute ele vremea lui Burebista sau mai târziu sau mai devreme. Dacă am ști când începe exploatarea în această carieră, am știi atunci și când sunt construite primele ziduri în cetățile Dacice.
[11:14]Aurora Pețan este convinsă că deschiderea unei astfel de cariere în urmă cu 2000 de ani, este, pe de o parte, expresia puterii regelui Dac și pe de altă parte arată complexitatea organizării societății Dacice. Și asta, pentru că dezvoltarea unui astfel de sistem de exploatare avea nevoie de resurse umane, de infrastructură și evident, de reguli clare. Probabil că începutul exploatării s a făcut cu meșteri greci aduși din Pont. Pentru că și zidurile de la cetăți sunt făcute după moda grecească. Au tot felul de detalii care copiază zidurile grecești, inclusiv pe cele de la Histria. Și au folosit uneltele pietrarilor greci, cele care se foloseau la vremea respectivă. Nu s au făcut studii amănunțite pentru uneltele, pe urmele de unelte lăsate aici, în această carieră. Ăsta ar fi un subiect senzațional. Sigur că oferă indicii. Doar că uneltele astea nu diferă foarte mult de la un secol la altul și de la, să zicem, grecii și romanii foloseau cam același tip de unelte. Dacii probabil că și ei foloseau cam același tip de unelte, dar sunt unele indicii, unele detalii care pot diferenția.
[14:33]Și comparativ, ați spus numai dacă Unii presupun că cu sănii le iarna. Eu nu sunt convinsă de această ipoteză, pentru că iarna e ziua e scurtă, e frig. Probabil că transportau totuși vara, cu animale, cu care, cu nu știu. Este un alt subiect complet, cum să spun așa, nelămurit, care ar merita abordat. Da, și e interesant că au rămas aceste aceste urme pe piatră. Astea sunt de la uneltele, urmele astea în diagonală așa. Și practic și puteți vedea și sus cum au fost extrase pornind de sus în jos urmele de la blocurile extrase. După 2000 de ani pe toată partea asta a versantului încă se văd blocurile desprinse care n au mai ajuns în vale. Da, e ca ca un un stop cadru înțepenit, așa, încremenit în timp.
[15:42]S a oprit activitatea. Blocurile astea, de fapt blocurile, stâncile astea mari erau desprinse din fronturi și apoi foloseau icuri metalice. Făceau niște găuri în care introduceau icurile pe care le loveau simultan și piatra crăpa și desprindeau bucăți mai mici. Aici se văd niște urme de în care au fost introduse icurile.
[16:07]Ele merg practic pe toată această parte a întreaga latură, da? Ele sunt aliniate cumva, sunt într un, într un șanț plasate. Nu știu câte sunt. 1 2 3 4 5 6 7 8 și se continuă 9 10 11 12. Deci din partea asta deja au desprins o bucată, se vede foarte bine urma icurilor. Deci ei făceau un, un șanț cu în forma literei V și în acel șanț puneau găurile pentru icuri și icurile. Oricum sunt blocurile colosale. Și atunci se fisura. Se fisura. Practic blocurile, nu? Și apoi fisura bucăți mai mici. Probabil că fisurile astea mai mergeau și aleatoriu și ele mai sigur.
[17:08]Le mai prelucrau după aceea. Sigur, după aceea, da. Acești tirani care erau și ei tăiați în coadă de rândunică, la fel ca șanțurile astea ca să fie puternici, stabili.
[20:47]Putrezeau în timp, dar până să putrezească se tasa toată umplutura și rezulta un zid extrem de puternic. Și ulterior șanțurile astea puteau să folosească pentru drenarea apei. Foloseau și grecii tehnica asta, dar numărul la șanțurilor era mult mai mic la ei. Erau foarte rare babele astea pentru că este clima mai uscată la ei. Dacii construind în zonă de munte cu precipitații abundente, au trebuit să asigure o stabilitate mai mare zidurilor și atunci le vedem chiar de la un bloc la altul, de la un bloc la altul, chiar la mai puțin de 1 m distanță. În jurul fiecărei fortificații ridicate în munții Orăștiei s au conturat de a lungul timpului nenumărate istorii. Și multe dintre acestea au și astăzi elemente ce n au fost pe deplin clarificate. Informațiile recent descoperite, dar și utilizarea tehnologiei de ultimă oră construiesc noi perspective asupra civilizației Dacice, iar aceste detalii le vom afla data viitoare. În lumea Dacic nu mai avem ceva similar de asemenea mărime, atât de lată, atât de lungă, atât de complexă. Gradul de complexitate al unei societăți este dat de complexitatea construcțiilor și amenajărilor pe care capabilă acea comunitate să le ridice.
