[0:24]Doamnelor și domnilor, bine v am găsit la ediția de astăzi a emisiunii Cuvintele Credinței. Ne aflăm în mijlocul acestor locuri pitorești din preajma mănăstirii Saharna, o mănăstire mult îndrăgită de către creștinii ortodocși. Și la fel cum pitorescul acestor locuri bucură ochiul omului, la fel viața spirituală, viața monahicească trăită în interiorul Sfântului așezământ Saharna, bucură sufletul creștinului. De aceea mănăstirea Saharna este o mănăstire îndrăgită de către pelerini care își îndreaptă pasul către ea. În cele ce urmează în cadrul emisiunii noastre de astăzi, vă invităm să facem împreună un pelerinaj în care să discutăm mai multe atât despre istoricul mănăstirii, cât și despre viața spirituală deosebită trăită în interiorul ei. Așadar, rămâneți în continuare cu emisiunea Cuvintele Credinței.
[1:40]Printre stâncile impunătoare care străjuiesc bătrânul Nistru, Mănăstirea Saharna își dezvăluie frumusețea și sacralitatea. Un loc unde spiritualitatea se împletește cu natura, acest așezământ monahal ortodox din Republica Moldova își primește pelerinii cu liniște, har și peisaje de poveste.
[2:20]Ajungând la Saharna, pătrunzi într o lume de liniște profundă, cu poteci pietruite ce duc spre locuri sacre, adăpostite de dealuri blânde și păduri misterioase. Pe orice cărare a complexului monatic Saharna ai merge, găsești la capătul ei un loc în care și ochiul și sufletul se odihnește. Aici, Mănăstirea Rupestră te adâncește în istoricul deosebit al acestei mănăstiri. Pe o altă cărare, râul Saharna își face drum printre stânci, formând cascade spectaculoase, iar sunetul apei aduce o pace care parcă șoptește chemări divine.
[3:15]Peste înca Gridon, talpa Maicii Domnului vădește purtarea deosebită a Preasfintei pentru oameni și pentru acest loc, iar în incinta mănăstirii simți că harul divin coboară și sufletul se înalță mai ușor către cele înalte. Oricare dintre aceste locuri, fie că e o piatră, un colț de natură sau un zid de mănăstire, povestește despre credință, sacrificiu și o legătură profundă cu Dumnezeu. Mănăstirea Saharna, pornind de la Mănăstirea Rupestră cu hramul Bunavestire, este unul din cele mai vechi așezămite monahale de la noi. Nu se cunoaște cu exactitate data întemeierii ei, dar se spune că a fost înființată în secolul al XII lea, iar Mănăstirea Terestră cu hramul Sfânta Treime a fost întemeiată la 1776, din Schimonahul Bartolomeu, care a fost îndrumat de însăși Maica Domnului, când a ales locul pentru viitoarea Mănăstire. Mănăstirea Saharna este întemeiată între secolele XII XV de către un Schimonahul Bartolomeu Crivorucico, care vine din Ucraina Regi Podoliei, în patru viețuitori și întemeiază pentru prima dată schitul Rupestru Bunavestire. La intrarea pe teritoriul Sfintei Mănăstiri, ne întâmpină stânca numită Gridon. Pe această stâncă este situată și am numit o eticheta Sfintei Mănăstiri, unde se află paraclisul cu urma Maicii Domnului. Pe această stâncă s a rugat primul stareț al Mănăstirii Schimonahul Bartolomeu Crivorușco, pentru arătarea locului de construire a Mănăstirii Terestre.
[5:24]Deci ne spune istoria Sfintei Mănăstiri că după 40 de zile de post și rugăciune pe această stâncă în chip de revelație se arată Preasfânta Născătoare de Dumnezeu cuiosului stareț și l binecuvântează ca între aceste trei stânci să construiască Mănăstirea, iar hramul mănăstirii să fie Sfânta Treime, ce și s a păstrat până și în prezent. Și ca loc de închinare Preasfânta Născătoare de Dumnezeu își lasă montată talpa în piatră, ceea ce s a păstrat până în ziua de astăzi. Aici, unde vin creștinii și își pleacă genunchii, rugându se pentru ei și pentru cei care îi rugat să se roage pentru dânșii. Stânca Gridon, semnanță în inima peisajului spectaculos al Mănăstirii Saharna, ca un martor tăcut al credinței, al istoriei și al frumuseții naturale de aici. Pentru pelerini, stânca nu este doar un loc de vizitat, ci un simbol al întăririi spirituale. A urca spre această stâncă este mai mult decât o plimbare. Este o ascensiune simbolică spre credință și introspecție.
[6:45]În tăcerea sa măreață, stânca inspiră nu doar admirație, ci și o chemare tăcută la gânduri pioase. Pe traseu, trecătorii sunt înconjurați de peisaje care inspiră liniște și recunoștință, iar ajungerea în vârf oferă nu doar o priveliște spectaculoasă, ci și o profundă stare de pace interioară.
[7:16]Prin silueta sa impunătoare și semnificațiile simbolice, stânca Gridon este un punct de întâlnire între cer și pământ, între om și Creator. Pe stâncă se află o cruce și un paraclis ce adăpostește urma Maicii Domnului imprimată în piatră. Mulți vizitatori se opresc să îngenuncheze aici, să aprindă o lumânare sau să rostească o rugăciune. Pe toți îi întâlnește părintele Bartolomeu, care poartă numele starețului ce a fost îndrumat în acest loc de Preasfânta Fecioară în alegerea locului pentru Mănăstire. În acest loc, Cuviosul Bartolomeu, întemeietorul Mănăstirii, i s a arătat Maica Domnului. Aici este punctul de pornire al unui lăcaș Sfânt care de a lungul secolelor a devenit un simbol al credinței. Deci în 1776, aici a avut marea minune.
[8:26]Când Starețului Bartolomeu i s a arătat Maica Domnului în par de foc, vedeni, deci aici la locul dat, și a fost binecuvântat locul unde să fie începerea construcției noi biserici. Până în acea vreme, dânșii s o nevoiau, slujeau în mănăstirea rupestră. Unde practic astăzi din chiliile care erau săpate în stâncă, n au rămas nimic din cauza umidității.
[9:05]Calcarul, piatra aceasta se surupă, se macină și dânșii văzând situația aceasta, au început ca să ceară binecuvântare de la Maica Domnului ca să spună în gând să fie zidită o nouă biserică.
[9:39]Dânșii puneau un plan ca să fie zidită o nouă biserică aici sus pe această stâncă, mai încolo pe și e drept, dar în vedenie i se arată deci Maica Domnului aici pe stânca Gridonului și îl binecuvintează loc de construcție a nouă biserici la poalele acestor trei dealuri spunându i că dacă tu vei face sus, vei duce lipsă de apă. Ceea ce astăzi vedem foarte bine această lipsă, mai sus sunt terenuri arabele a creștinilor care au aici și sunt și înstăriți și sunt puterniciți oameni care au săpat să dea de fântâni, să aibă izvoare de apă, dar în zadar le a fost munca pentru că nu era. Ceea ce a avut binecuvântare însuși de la Maica Domnului ca Mănăstirea să nu ducă lipsa apei, spunându le că mai târziu veți găsi un izvor a căruia apă va fi leguitoare. Toți astăzi mergem și bem apă de la izvorul Mănăstirii și unde și primim vindecare, care primim și cerințele noastre, cei care mergem și ne spălăm acolo ca la un izvor curgător plin de dar și har al Maicii Domnului. Ea dă vindecare celor ce bollesc. Venind a doua zi aici la locul dat, starețul a văzut urma Maicii Domnului de mărturie că n a fost o nălucă lăsată de la Preasfânta Născătoare și dânsul stătea îngândurat pentru că se gândea unde anume să fie zidită acea biserică. Putea să fie zidită mai la deal sau mai la vale, cumva. Dar se formează un vânt și ea scufia starețului și o dus și o așază unde astăzi vedem biserica Sfânta Treime. Drept binecuvântare ca anume să fie acolo zidită prima așezământ, prima biserică. La toate acestea însuși starețul cu cea mai mare bucurie dă vestea cea bună și începe a zidi nouă biserică. Minuni se petrec și până și în ziua de astăzi la mărturia adevărată a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu lăsată în piatră a urmei sale. Creștinii venind de pretutindenea primesc dar și totodată la cerințele sale este grabnic ajutătoare Preasfânta Născătoare de Dumnezeu. Vin creștini, mărturisesc cu adevărat că iată au fost aici părinte noi eram în lipsa copiilor, am cerut aici anume cu soțul, ne am rugat și am primit acea binecuvântare și iată ne bucurăm, avem și acei copii mult doriți. Pentru aceasta și fiecăruia în parte, la cerințele sale, Preasfânta Născătoare de Dumnezeu este veșnic rugătoare la fiul său preaiubit ca anume să fie auzite rugăciunile fiecăruia, celor creștini care nu pot să vină la locul dat, trimit pentru acele persoane care pot veni încoace, acele scrisorele ca anume să le pună aici la locul dat și a să fie auzite și măcar prin mâinile lor să fie atinse aici acele dorințe, mărturii aducă au fost cazuri când le a fost împlinite rugăciunile sale. Întru aceasta rugăm ca să fie cinstit locul dat, să nu fie pângărit de oameni, pentru că mulți spun că că este o piatră sau ce, gânduri care și cum le vrea. Dar totuși, totul depinde de credința omului, căci credeți și veți mântui, cere și vi se va da, bateți și vi se va deschide. Într un așa fel și fiecare creștin, cel ce cere cu inima smerită și Dumnezeu nu mai decât că este grabnic ajutător și împlinitor tuturor dorințelor sale. Să ne fie de bine cu această binecuvântare a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu și rugăm totdeauna ca Maica Domnului să ne ajute întru toate, să fie auzite și rugăciunile tuturor creștinilor. Stânca Gridon, martoră a miraculosului eveniment petrecut aici, a devenit un simbol al speranței, al rugăciunii și al puterii spirituale, al credinței neclintite, al legăturii dintre om și divin, dar și al frumuseții naturale care înnobilează acest loc. De pe culmea dealului, privirea ți se pierde în zare deasupra Nistrului, iar sufletul îți este cuprins de o stare de împăcare profundă. Pe acest pământ binecuvântat, timpul pare să stea în loc, iar fiecare privire devine o rugăciune.
[14:30]Aici, la hotarul dintre cer și pământ, fiecare suflet care urcă spre aceste culmi coboară mai bogat, mai împăcat și mai aproape de Dumnezeu.
[28:51]Mănăstirea Saharna, ca și toate celelalte mănăstiri din Republica Moldova, trăiește după vechile tradiții mănăstirești, care suntem datori să le ținem, să le promovăm și să învățăm pe părinții tineri care vin la mănăstire despre acele adânci cu rădăcini mari, istorice lucrări de taină, fiindcă viața călugărului, viața mănăstirii nu i o viață care se află totdeauna în vizorul cuiva, dar este o viață tainică, o viață petrecută în rugăciune, în post, în contemplare, în citirea cărților Sfinte și nu în ultimul moment și primirea multor și multor creștini care vin ca să caute alinare, vindecare, ușurare și binecuvântare de la bunul Dumnezeu. Trăim într un ritm anume mănăstiresc. Dimineața la orele 5:00 dimineața este scularea. Se începe rugăciunile dimineții, ceasurile, acestul zilei și Sfânta Liturghie. Teul de sănătate la moaștele cuviosului Macarie și se începe ziua noastră de lucru. Fiecare se duce la ascultările sale, care la pământ, care la băcuț, care la viețti de hrănit și preapărintele de servici rămâne la citirea Psaltire în biserică sau o maică care este numită la rând sau un frate care este numit la rând, ca să îndeplinească ceea ce se spune despre Mănăstire că Psaltirea niciodată nu trebuie să să se oprească din citirea ei. În rest, fiecare noi avem în afară de aceasta și ascultări mai serioase în care sunt implicați preoții Mănăstirii. Din vremea de astăzi, de acum, din vremea nouă în care părintele Vasiliscă Donică este director adjunct la gimnaziu din satul Saharna, alți părinți predau religia în școlile din apropiere și din oraș. Alți părinți se ocupă cu primirea creștinilor, aranjarea pe dânșii la hotelul Mănăstirii, cu hrană și vremea rugăciunii când creștinii care vin în vizită se poate merge la rugăciune, la izvorul făcător de minuni, la schitul Rupestru și toate acestea trebuie ținute în bună ordine și la vreme cuvenită. Avem multe flori după care noi fiecare îngrijim și fiecare are aproape teritoriul unde duce răspundere la care as și florile mai frumoase, ar fi mai îngrijită că și ele înfloresc. Atunci frumos când le dai dragoste de la sine. În vremea noastră, în fiecare zi este mărginită de legea Mănăstirii în care noi o ținem. Sunt rugăciunile, sunt ascultările și este vremea noastră care fiecare se ocupă de ceva ale sale, le chili, aprinde candela, citește la Psaltire, citește un acatist sau vorbește cu cineva, cine vine la dânsul în Sfintei, chiar și dân și vin rudele noastre, ca să ne vadă, să ne cerceteze și la aceștia noi tot le spunem câte un cuvânt de bine, fiindcă ei sunt foarte doriți și de noi, dar nu putem să părăsim Mănăstirea, să ne ducem pe la rude, pe la prieteni am, la noi suntem aici cine dorește, vine la noi. Cine vrea să ne vadă sau cine vrea să ne audă, totdeauna suntem disponibili ca să ne întâlnim, să vorbim și să facem lucrul nostru care este depus în Sfânta Mănăstire. Să mânăm sămânța cea bună, în inima bună a oamenilor creștini. În rest, fiecare noi avem în afară de aceasta și ascultări mai serioase, în care sunt implicați preoții Mănăstirii, din vremea de astăzi, de acum, din vremea nouă, în care părintele Vasiliscă Donică este director adjunct la gimnaziu din satul Saharna, alți părinți predau religia în școlile din apropiere și din oraș. Alți părinți se ocupă cu primirea creștinilor, aranjarea pe dânșii la hotelul Mănăstirii, cu hrană și vremea rugăciunii când creștinii care vin în vizită se poate merge la rugăciune, la izvorul făcător de minuni, la schitul Rupestru și toate acestea trebuie ținute în bună ordine și la vreme cuvenită.
[33:38]Avem multe flori după care noi fiecare îngrijim și fiecare are aproape teritoriul unde duce răspundere la care as și florile mai frumoase, ar fi mai îngrijită că și ele înfloresc. Atunci frumos când le dai dragoste de la sine.
[33:59]În vremea noastră în fiecare zi este mărginită de legea Mănăstirii în care noi o ținem. Sunt rugăciunile, sunt ascultările și este vremea noastră care fiecare se ocupă de ceva ale sale, le chili, aprinde candela, citește la Psaltire, citește un acatist sau vorbește cu cineva, cine vine la dânsul în Sfintei, chiar și dân și vin rudele noastre, ca să ne vadă, să ne cerceteze și la aceștia noi tot le spunem câte un cuvânt de bine, fiindcă ei sunt foarte doriți și de noi, dar nu putem să părăsim Mănăstirea, să ne ducem pe la rude, pe la prieteni am, la noi suntem aici cine dorește, vine la noi. Cine vrea să ne vadă sau cine vrea să ne audă, totdeauna suntem disponibili ca să ne întâlnim, să vorbim și să facem lucrul nostru care este depus în Sfânta Mănăstire. Să mânăm sămânța cea bună, în inima bună a oamenilor creștini. În rest, fiecare noi avem în afară de aceasta și ascultări mai serioase, în care sunt implicați preoții Mănăstirii, din vremea de astăzi, de acum, din vremea nouă, în care părintele Vasiliscă Donică este director adjunct la gimnaziu din satul Saharna, alți părinți predau religia în școlile din apropiere și din oraș. Alți părinți se ocupă cu primirea creștinilor, aranjarea pe dânșii la hotelul Mănăstirii, cu hrană și vremea rugăciunii când creștinii care vin în vizită se poate merge la rugăciune, la izvorul făcător de minuni, la schitul Rupestru și toate acestea trebuie ținute în bună ordine și la vreme cuvenită.
[35:54]Avem multe flori după care noi fiecare îngrijim și fiecare are aproape teritoriul unde duce răspundere la care as și florile mai frumoase, ar fi mai îngrijită că și ele înfloresc.
[36:13]Atunci frumos când le dai dragoste de la sine.
[36:22]În vremea noastră în fiecare zi este mărginită de legea Mănăstirii în care noi o ținem. Sunt rugăciunile, sunt ascultările și este vremea noastră care fiecare se ocupă de ceva ale sale, le chili, aprinde candela, citește la Psaltire, citește un acatist sau vorbește cu cineva, cine vine la dânsul în Sfintei, chiar și dân și vin rudele noastre, ca să ne vadă, să ne cerceteze și la aceștia noi tot le spunem câte un cuvânt de bine, fiindcă ei sunt foarte doriți și de noi, dar nu putem să părăsim Mănăstirea, să ne ducem pe la rude, pe la prieteni am, la noi suntem aici cine dorește, vine la noi. Cine vrea să ne vadă sau cine vrea să ne audă, totdeauna suntem disponibili ca să ne întâlnim, să vorbim și să facem lucrul nostru care este depus în Sfânta Mănăstire. Să mânăm sămânța cea bună, în inima bună a oamenilor creștini.
