[0:02]Trăia odată într o cetate, era un copil care își dorea întotdeauna mai mult de la viața aceasta. Nu și găsea locul nicăieri și îl căuta întotdeauna să și găsească acel loc pentru care el trăiește. Iar într o zi primește în urma rugăciunilor lui aprinse, o veste foarte bună. Copii, copilașilor, dragilor, am venit să vă aduc o veste bună. Undeva în cetatea cea cerească trăiește un cel bun, care vă iubește pe toți și vă așteaptă să mergeți la el. Acolo veți fi fericiți cu adevărat și veți fi siguranți, deci Prințul cel rău, care stăpânește cetatea pierzei, nu are nicio putere acolo. Prostii, cetatea despre care vorbești tu cu urechile ei, ea nicăieri nu există. Haideți să ne continuăm joaca.
[1:09]Oare n ar trebui să mergem și noi spre cetatea cerească? Cetatea cerească! Cetatea cerească e doar o invenție. Dar eu sunt sigur că Sfințelul acela mi-a spus că ele la fel ca toți oamenii. Am găsit o carte mai veche în care am găsit aceleași lucruri. Hahahahah! Cartea aceasta este scrisă cu sute de ani în urmă. Armata regelui n-a venit și poate nici nu o să mai vină. Putem să ne jucăm cât vrem, să facem tot ce dorim! Eu vreau să-mi citești din carte, ce scrie în ea? Am citit într o zi că fiul regelui a vizitat cetatea noastră și a vorbit copiilor de pe scenă. Lăsați copiii să vină la mine. O, dacă ar fi el aici! Aș fi găsit drumul către cetatea cerească.
[2:18]Lasă prostiile și hai să ne jucăm! Vino cu noi! Haide, vino cu noi! Vino cu noi! Nu, nu pot, trebuie să încep călătoria.
[2:38]Ce faci tu aici singur? Vreau să pornesc și eu spre cetatea cerească, dar nu știu drumul. Știi, trebuie să merg la Rege, port o povară în spate și numai el mi o poate lua. Cred că ești bolnav dacă-ți imaginezi astfel de lucruri. Eu văd că n ai nicio povară în spate. A, tu nu o vezi, dar eu simt că-i acolo și voi fi mereu obosit până va dispărea. Prostii! Cum poți să-ți închipui astfel de lucruri? Te las în pace cu imaginația ta. La revedere! De ce ești trist? Oh, Doamne! Eu vreau să spun de regele din Cetatea Cerească, dar toată lumea râde de mine și spun că toate istorisirile acestea sunt doar invenții. Toate istorisirile astea sunt adevăratele. Regele cel bun iubește toți copiii și dacă-l asculți tu și îți pornești călătoria spre cetatea cerească, el va veghea asupra ta tot drumul și când vei ajunge acolo vei fi fericit. Aș pleca chiar acum dacă aș știi drumul. Vezi pe cealaltă parte a câmpiei o poartă? Strălucește o lumină deasupra ei. O vezi? Acolo, acolo! Da, cred, da, cred, da! Calea spre cetatea cerească trece prin acea poartă. Acum îți voi da scrisoarea de la rege.
[4:11]Îi iubesc pe cei ce mă iubesc și cei ce mă caută de tineriu mă vor găsi.
[4:24]Mulțumesc, Doamne! Ești foarte bun. Ai plecat îndată la drum.
[4:34]Micul creștin merge și merge, dar povara din spate îl încetinea. Era tot mai obosit și la un moment dat s-a descurajat. Of! Of! Ce obosit sunt! Și ce-ncurcă calea mea! Cu povara asta în spate nu voi merge niciodată în Cetatea Cerească!
[5:05]Ce loc urât este acesta și ce, și unde am ajuns? Parcă am căzut într o mlaștină și eu simt că mă scufund! Ajutor, ajutor! Nu te teme! Ridică-te! Ajung la tine într o clipă. Apucă-mă de mână! Așa, acum ești în siguranță. Mulțumesc! Ești foarte bun! Mergem spre Cetatea Cerească? Da, aș vrea, dar mă tem că drumul e prea lung pentru mine și cred că trebuie să mai aștept puțin să mai cresc. Nu, nu trebuie să aștepți. Dacă ești unul dintre călătorii Regelui, ești în siguranță. S-ar putea ca drumul să-ți fie lung și greu, dar dacă mergi înainte cu curaj, vei ajunge până la urmă în Cetatea Cerească.
[6:24]Și atunci vei uita de toate necazurile tale fiindcă te vei bucura nespus ca să vezi pe rege. Dar cât îmi va lua să ajung acolo? Asta nu pot să spun. Pentru unii călătoria e mai lungă decât pentru alții. Dar dacă-l iubești pe rege și asculți întocmai de poruncile lui, el te va călăuzi tot drumul tău spre Cetatea Cerească. Acum trebuie să plec. Dacă ți se face iarăși frică, strigă către Rege și el te va auzi. Cu bine! Cu bine! Ajutor!
[7:04]Micul creștin merge și merge obosit și obosit și ajunge la poarta cea strâmtă.
[7:19]Am ajuns la poarta cea strâmtă. Dar cine o va deschide?
[7:35]Cine e? Eu sunt, Micul Creștin! Bine ai venit! Hai, intră repede! Slujitorii prințului cel rău aruncă cu săgeți cătră călătorii Regelui care vor să intre pe poartă. Așa, ai scăpat! Acum, dacă ai intrat pe poartă, ești unul dintre călătorii lui. Haideți să-ți arăt calea pe care trebuie să mergi mai departe. Calea Regelui este întotdeauna dreaptă, și toate căile care ies de pe ea sunt strâmte, pe când cea adevărată e îngustă. Dacă te vei uita cu atenție, sigur că o vei putea confunda.
[8:17]Oare n-ai putea să-mi dezlegi povara? Eu nu pot. Trebuie să o porți răbdător până ajungi la cruce. Acolo îți va cădea și n-o vei mai vedea niciodată. Mulțumesc!
[8:35]Micul creștin merge departe, tot mai împovărat și mai obosit de drum. Crucea îi zărea atât de departe și drumul atât de lung, iar puterile lui parcă slăbeau, mai mult și mai mult.
[9:02]O, Doamne, Fiul lui Dumnezeu, te rog iartă-mă!
[9:17]Povara cea grea îi căzuse de pe umăr și era tot mai liniștit și mai eliberat, stând în dragostea și umbra crucii sfinte. O, Doamne, mulțumesc! Acum pot să merg cât de repede vreau.
[11:01]Cât de bun este Regele!
[13:09]Trecut pe valea umbrei morții, micul nostru creștin nu mai avea un singur obstacol până la Cetatea Cerească. Micul nostru creștin nu mai avea un singur obstacol până la Cetatea Cerească.
[13:25]O, am scăpat de valea umbrei morții, dar cum voi trece acest râu?
[13:38]Vino, vino, râul nu este adânc. Vino, vino!
[14:01]Micul creștin a ajuns fericit în Cetatea Cerească. Dragul meu, ești biruitor! Și-l îmbrățișară dulce al Iisus. Se bucurară împreună cu toți îngerașii cântând slavă și mărire Domnului Iisus, care l-a ajutat să ajungă la capătul călătoriei lui.
