[0:00]Pariem ceva Sândele? Ce să faci tu, mă? Păi, na, așa e frumos. Ca să fie clar, Loco e omul meu, să n aud. Ce, mă? Mie îmi convine de minune. Da, mă, dar parcă începem să revenim la normal. Altă viață! Nu-i așa Sândele? Poate am exagerat și eu puțin. O, acum recunoști să înțeleg? Nu-mi fa asta, te rog. Îmi e foame, viața mea. Știi ce zic? Big Mac, șaorma, pizza. I auzi. Acum brusc există mâncare. Ce vrei tu, să se rezolve viața mea, doar să nu afle lumea numele meu. Hm, știi ceva? Ce, Big Boss? Tu ce ai face în locul meu? Mi aș respecta dorințele, frățiorul meu scump și drag. Da, da, cum să nu. Fii sincer. Da, mă, te aș da cu sifon în 3 secunde. Păi vezi, it's just good business. Hai să negociem, vrei bani? Hm, orice, mă jur, dar nu fă o prostie. Introul eu îl fac astăzi. Păi se poate, cum să nu? Bun, băiat. Vezi că și de aia te a trădat. Ce, lepră ești? Să nu pic doar tu, vorba aia. Vrei să fiu sincer? Mai mult ideea ei a fost. Stai liniștit că se rezolvă și acolo. Îmi e frică deja. Monte Cristo mă numesc. Acum na, după cum bine știți, data trecută a fost agitație maximă, fraților. Mai, mai că era să muși din trotuar, când ne a văzut Armando că ne luăm de vărul lui scump și drag. Doar că, Ilie, campionul cartierului ne scapă șoriciul, altfel nu se poate. Bine, că o să ignorăm faptul că Sândel iar mă face de râs în fața lui Smoke și Moșu. Lepra naibii, nu se putea abține. Doar că, în tot scandalul ăla, apare Anita, fraților. Care vă jur, aruncă cea mai mare petardă din viața mea. Sândel mai avea un prenume. Dar până să dăm drumul la poveste, nu uitați că dacă vreți să susțineți canalul, un like și un subscribe ajută enorm. Nu mai zic de hype că deja știți ce aveți de făcut. A, da, și răspunsul la jocul de data trecută era Paulica și Bogdan. Alte lepre în viață uitate. Acum na, vreți să vă mint? Eu de fel, când prind o obsesie, parcă nu știu când să mă opresc. Adică, pe bune, fraților, dacă venea cineva la mine și-mi spunea că mănânci bătaie de la Armando, dar după, afli numele lui Sândel, eu acceptam fără doar și poate, să curgă pumni, să înceapă măcelul. După cum bine știți, nu mă ducea biblică prea mult, dar merge mai departe. Boss, ești bine, mă? Nu prea vrei să te mint. Ce, mă? Sunt în suferință, nu mai pot. O arba, frățioare, așa rău a fost? Fost? Încă e, nebunule, nu se vede sau cum? Pariu întreg, frate, te a bătut așa rău Armando? Ce, mă? Păi am auzit că te au alergat ăia. A, da, am și uitat. Ce, mă? De aia nu mai pot eu. Lepra a început să aibă cam mult tupeu. Dă-l, mă, în scârbă, că îi vin eu de hac. Bă, nebunule, te duci după Armando, ce ai? Vorbeam de Sândel. Să mor, că m-ai pierdut, nu înțeleg nimic. Boss, lasă-mă cu Armando al tău, că ăla e în trecut, uită de el. Băga-mi aș picioarele în fața ta că-mi făceam griji pentru tine. Lasă-mă, frate, că am altele pe cap. Iar te ai certat cu Sândel? Mai rău. Hopa. Am aflat că mai are un prenume și Lepra nu vrea să mi-l spună. A, da. Ce, mă? Nimic. Bobocel, uită-te în ochii mei. Boss, nu. Nenorocitul dracu, zi. Evident că știu, dar nu mă bag în căcatul ăla. O arbah, zi, mă, că te nenorocesc. Nici vorbă, frate, stai, naibii, cuminte. Nu-mi venea să cred. Până și Boboc știa. Nu se poate așa ceva. Zi. Marș. Nu mai e ce discuta cu mine. Perfect, ți am zis că nu mă bag. Marș, mă, hai, nu fi, bă. Boss, e nebun când vine vorba de asta. Deci, nu. Nu cred. Păi fii și tu antenă, frățioare. Acum na, o să fac eu un scurt rezumat la legenda asta urbană, cu ghilimelele de rigoare. Dar aparent când era mai mic Sândel, cineva a aflat. Și cum se face, că s-a dus și a început să facă mișto. Doar că Hândel în secunda aia a luat-o razna și na, a sărit pe el. Ceva rău. Și bârfa în cartier era în felul următor: După faza asta, ai lui a trebuit să-l trimită pe băiatul respectiv la bunici, departe de cartier. Că Sândel, aparent începuse să-l vâneze zilnic. Și nu, nu ca pe mine. Pe bune de data asta. Du-te dracu, că nu te cred. Nu am fost acolo să văd asta, dar na. Ce, mă? Cine mi-a povestit mie, hm, a văzut. Deci, crede-mă. Bă, mă lași cu vrăjeala asta ieftină? Boss, nici Costi nu comenta la faza asta. Între noi doi, rămâne, Boss. Ce, naibii, doar mă știi? Asta e problema, că te știu și tu ești prost. Hai, mă, nu fi. Nu, mulțumesc, salut. Boss! Și direct pleacă Boboc, fraților. Nu-mi venea să cred, vă jur. Mai rău mă întărâta. Câteodată chiar nu aveam simț de autoconservare. Hm, și cum stăteam leșinat de viață, apare Loco cu glumele lui de curtea școlii. Hai, prostule, scoate rabla să te fac o cursă. Marș. Mai vrei o castană? Am treabă, fraiere. Ha, mă, că n-am mai dat o cursă de mult. Asta că n-am cu cine. Boss, urât. Baftă, pocitanie. Și direct în casă m-am dus, evident. Nu aveam chef de Loco și cursele lui. Aveam o mare, mare problemă, numele lui Sândel. Naibii să mă ia, fraților, că am făcut noapte albă. Nu puteam să dorm, vreți să vă mint? S-a dus pe apa Sâmbetei liniștea mea. Noul joc de pe canal, ghicește personajul din imagine. Cresc șansele să-ți apară comentariul în clip. Acum să vă văd. Na, și normal că următoarea zi, după ce-mi termin treburile, direct în părculeț. Obsesie, alea, alea, știți și voi. Stăpâne, ce mai faci, mă? Boss, nu azi. Dar ce am făcut, viața mea? Te am supărat eu cu ceva? Zi. Auzi, prostule, dar ce am vorbit eu cu tine? Fifii, stai așa, că am o treabă. Era să mor cu Armando, ce căcat de treabă mai ai? Sândel, fratele meu, regele meu, Supremule. Te am rugat ceva, frățioare. Las-o așa, că nu vreau să ne certăm. Hai, Boss, că după ce am auzit-o pe Anita, na. A venit în vizită, viața mea. Da, Boss, cum să nu. De ce nu te duci să vorbești cu ea? Bine de știut. Mulțumesc, ucenicul meu. Remi, astăzi am treabă, Boss, foarte multă chiar. Așa că te rog. Boss, un cuvânt am nevoie și te las în pace. Niciodată. Mă, despre ce naibii vorbiți aici? Hai să închidem acest subiect, te rog. Sândel, mai bine aflu de la tine decât de la alții. Ce să afle, mă? Promit c-o să fiu cuminte cu această informație. Cât se poate. Baftă. Bă, bă, bă, bă, bă. Dar degeaba, fraților, că Sândel direct pleacă. Bănuiesc că-n sinea lui credea că a scăpat de problema asta, dar nu. Boss, ce căcat aveți iar, mă? Nimic, frățioare, stai liniștit. Ce, mă? Bă, dar prost sunt. Asta știam, dar de ce? Mă jur, mă șochezi și pe mine câteodată. Ai băut, nu-i așa? Am în fața mea prietenul lui cel mai bun. Boss, te bat. Fratele lui, confidentul lui, viața lui. Ești borac ciudat astăzi, mă jur. Care este al doilea prenume al lui Sândel? Ce, mă? Zi repede, că mor. O arbah, de unde căcat ai aflat, mă? Scumpa de Anita. Boss, potolește-te că e nasol. Ce vorbești, mă? Viața mea, crede-mă pe cuvânt. Nu te juca cu asta. I auzi. Nu vrei să știi ce-i poate șoriciul ăsta cu adevărat. Bă, dă-mă dracu. Și evident că iarăși avem o legendă urbană legată de asta.
[7:13]Aparent, era Sândel pe stradă și-l strigă mă sa cu un numele respectiv. Și mai era unul pe acolo, care a auzit. Șansă de neșansă. Doar că băiatul a început instant să facă mișto de Sândel, că na. Aparent era ceva rău și eu nu știam și mă oftic, băga-mi aș picioarele. Așa și? Boss, zi numele. Frățioare, nu pot să spun că am văzut asta cu ochii mei. Mă plictisești. Dar aparent Sândel l-a prins pe ăla. Așa și? Știi veceul ăla vechi din curte? Da, normal, am fost amenințat cu el. Ei bine, cică l-a închis vreo patru zile acolo. Du-te dracu. N-am văzut asta cu ochii mei, dar na. Marș, mă, că nici tu nu te crezi. Și vrei să te mint? Parcă noaptea auzeam o voce din el. Bă, lasă-mă vrăjeala asta ieftină, ce ai? Crezi ce vrei, frățioare, dar eu nu mă bag. Să fii sănătos. Ce, mă? Ești pe cont propriu. Dar eu zic s-o lași așa. Nici vorbă, ce ai, mă? Baftă. Și direct pleacă și Horlando, fraților. Și vă jur, că orice om întreg la cap ar fi lăsat-o moartă. Dar nu. Și iarăși apare Loco. Vă jur că prostul mă vâna. Hai, mă, fraiere, ce mai stai? Auzi, nu, n-ai treabă? Nu, Boss, hai, mă, că am și eu chef. Să mă bei sau cum? Ha, mă, că e singurul care cât de cât are o șansă în fața mea. I auzi, foarte interesant. Valea. Boss, am treabă, frățioare. Păi, hai repede, o cursă și după te poți duce în lume. Nu, mersi. Bă. Nici nu-mi păsa că luasem două castane gratuite de la Loco. Cantitate neglijabilă, vorba aia. Doar că la scara lui Nicușor, observă altă oportunitate. Bec cu ducesa. Și na, se activează băgătorul în seamă. Nu vă uitați așa la mine, chiar eram disperat. Ce faci, Remi? Uite, bine. Salut. Boss, pot să vorbesc și eu ceva cu tine? Aoleu, sper să nu vă certați iar. No, nici vorbă, Doamne ferește. Ce, mă? Am și eu nevoie de ajutorul tău, adică. Bec, ajută băiatul. Da, doar că nu înțeleg. Am o întrebare legată de Sândel. Așa, da. Mai are un prenume? Ce, mă? Îmi poți spune, te rog? Băi, ești nebun? De unde ai aflat? Anita, na, poveste lungă. Și direct, fraților, mă ia Bec pe sus. Ce, căcat? Bec, ce faci? A, nimic, stai liniștită, îți zic eu mai încolo. Boss, ce, naibii, mă? Mă întorc imediat. Sincer, credeam că vrea să mă ardă, fraierul, dar nu. Boss, n-am chef de bătaie. Bă, tu nu ești întreg la cap, ce, naibii? Dar ce am făcut, mă? Oprește-te cu Sândel. De ce? Frate, nu e de joacă cu asta. Ce, mă? Ăsta nu e întreg la cap când vine vorba de na. Ete, vai. Nu vrei să vezi ce poate fraierul când e în zona aia? Băi, ești nebun? Ce, naibii, mă? Tu știi ce mi-a făcut mie, mă? Stai, că nu înțeleg nimic. Vezi cicatricea asta? Și da, fraților, își ridică Bec bluza. Și la spate, într-adevăr, era o cicatrice. Și na, aparent, în trecut, ăsta a făcut mișto de Sândel legat de nume. Și normal, Hândelul a luat-o razna și s-a aruncat pe ăsta. Doar că, na, l-a înfipt într-un gard. Nu cu intenție, dar că, înțelegeți și voi. Du-te, bă, dracu. Boss, îți zic, avea o privire de om nebun. Ce, mă? Tu înțelegi că nici măcar nu și-a cerut scuze pentru asta? Bă. Aproape te-ai crezut ce harneală ieftină ai și tu în tine. Treaba ta, eu nu mă bag și sugerez să faci la fel. Ce-s textele astea, viața mea? Și iarăși sunt abandonat, fraților, că Bec se reîntoarce la Ducesa. Acum, o să fiu sincer cu voi. Mă simțeam ca în zona crepusculară. Boboc, speriat. Orlando, panicat. Bec mai are rost? Hm. Dar nu-mi păsa, vreți să vă mint? Nu mai puteam. Simțeam că nu mai am aer și mai mult nu. Simțeam cum mă sufoc. Noaptea nu dormeam. Mâncarea nu mai avea gust. Bine, naibii, că mă mai aducea la viață Cola, că altfel crăpam. Și ofticata cea mai mare, știți care era? Faptul că n-avea încredere în mine să-mi spună asta. Într-un fel, mai bine. Na, fratele vostru nu știe multe. Aici aveți comentariile din clipul anterior și nu uitați că avem și alt canal, Remi Gaming Zone. Haideți cu abonare și acolo. Aveți link în descriere. Mersi. Acum na, trist și depresiv. Următoarea zi ajung și eu la scara de bloc. Doar că. Ce faci, mă? Ești bine? Me. Nu-mi zi că iar ai dat de dracu. Nu, Boss. Ce căcat ai, mă? E, multe. E, na. Un singur lucru mă poate vindeca. Bă. Nu pot să respir, viața mea, vrei să mor? Prostule, te am rugat ceva. Te rog, zi. Prostule! Fac orice, Sândele, sunt disperat, te rog. Și eu, fraier. Ce, mă? Voiam să văd dacă ești bine, dacă ți-ai revenit după faza cu Armando. Ă, da, na. Și tu tot lepră. Boss. În loc să fii și tu un tovarăș și să înțelegi că nu discut despre asta. Aha. Tu ce faci? I, mă. Așa-mi arăți tu mulțumire și respect? Funcționează vreodată harneala asta ieftină? Marș. Ha, mă, ce, naibii, nu mai fi copil. Tot eu. Păi nu vezi cum te comporți? Zi. Și direct pleacă Sândel cu Ilie. A, naibii, lepră, a încercat-o, vă jur, așa ceva. Doar că iarăși, o castană de la Loco. Prostul, naibii, își forța norocul. Bă, știi ceva? Mie îmi convine. Așa, deci. Eu îți dau castane, tu le accepți. Bine de știut. Mi-am găsit și eu un lac. Bine, Boss, cum zici tu. Păi ce, mă, n-am dreptate sau cum? Cum să nu. Mai are rost să te întreb? Mă duc să iau BMX-ul. Du-te dracu, că nu te cred. Ba da. Vreți să vă mint? Poate eu aveam o idee bună. Până la urmă, poate mai uitam și eu de Sândel și numele lui. Legendar. Acum na, majoritatea dintre voi știți deja că eu cu Loco, rivali, nu dușmani. Și mai mereu trebuia s-o dăm parte în parte, cum s-ar spun. Și din păcate, când venea vorba de traseu drept, mă făcea de mă căcam pe mine, fraților, fără doar și poate. Doar că singura diferență era faptul că n-aveai voie să mergi într-o direcție mai mult de,
[13:45]să zicem, 10 secunde. Aici era schema. Trebuia mereu să schimbi. Și cum el era mai greoi cu semicursiera aia lui, na, ghinion. Și nu știu cum, naibii, se face că-l împing fără să vreau mai tare. Și ăsta pică ca sacul de cartofi la pământ. Acum normal că mă opresc să l ajut să se ridice. Dacă își rupea, naibii, ăsta ceva, era o divă la fel ca mine. Boss, ești bine, mă? Bă, dar ești nesimțit. Ia vezi. Ce, mă? Când am luat copacul ăla în brațe, n-am comentat, sau ai uitat? Asta că ești fraier. Zi, mă, ești bine? Bă, Boss, dar tu vezi unde suntem, mă? Ce? Hai, dracu, să plecăm de aici. Bă, dar chiar. Și da, fraților, în toată agitația aia cu Leapșa de căcat, am ajuns în zona prăjiților. Ce faci, mă? Aoleu, tu mai lipseai. Bine ai venit, viața mea. Ce te aduce pe aici? Să mi bag picioarele. Borcă, stai, dracu, cuminte. Și da, din păcate, Borcă, Iani și mai mulți prăjiți, căcat. Boss, hai să fugim. Taci, mă, din gură. Ai venit să mă vizitezi? Unde e Boboc? E plecat. Aha. M-a chemat la o vorbă. I auzi, te și cred. Ți se pare că m-am bâlbâit sau cum? Băi, ești nebun? Ce? Crezi că nu v-am văzut? Hopa. De când ați intrat pe aici suntem cu geana pe voi. Mă mir. Ce, Boboc, nebunule? Voi vă întreceți. Boss, nu mai abera că te faci de râs în fața la tovarăși. Și ce biciclete frumoase aveți. Aoleu, mamă. Pe bune? Mai ales BMX-ul ăsta. Superb. Acum, din păcate, eu când m-am dus să-l ajut pe Loco, na, am lăsat BMX-ul mai departe. Și acum erau băieții lângă. Băga-mi aș. Auzi, mă, Loco, hai și tu mai repede, adu bicla aici. Nici vorbă, frate. Borcă, vezi că e nasol după. E, na, îți zic, se supără tati, Boboc. De unde știi tu, mă? Chiar nu vrei să ne vedem de ale noastre? Nu, ce o să faci? Loco, fugi. Ce, mă? Dă-i drumul de aici mai repede. Băi, ești prost? Găsește-l pe Sândel, urgent. Hai, Boss, și tu. Nu-mi las BMX-ul, ce ai? Boss, e doar un fier, dă-l dracu, urcă în spate. Fugi. Și direct îi fac vânt lui Loco. Nu puteam să-mi abandonez prețioasa. Și cu mintea de acum, cam avea dreptate, era doar un fier, dar până la urmă era fierul meu. Dar n-apuc să respir, că se aruncă toți pe mine și erau mulți, fraților. Din păcate. Și, spre rușinea mea, după mai multe palme, șuturi în fund, am fugit. Nici cea mai mică șansă. Mult prea mulți. Și nu mi-e rușine să recunosc, aveam efectiv lacrimi în ochi. Și acum mă doare, dar am fugit. Măcar am avut noroc și nu s-au ținut după mine. După atâtea pumni și picioare am reușit să scap, cât de cât. Și cumva ajung în intersecție, unde culmea. Ce căcat ai pățit, Merdenea? O arbah, că ăsta pare șifonat. Boss, ești bine, mă? M-au prins prăjiții, băga-mi aș picioarele să mi bag. Ce, mă? Boss, ce, naibii, mă? Mi-au furat BMX-ul Borca și ăia. Nu cred. M-au prins, m-au bătut și m-au jecmănit. Fane! Da, Boss. Orlando, Ilie, cu mine. Și direct zboară ăștia trei. Aș fi fost chiar emoționat dacă nu eram în condiția aia deplorabilă. Dar Fane mă ia și direct în părculeț cu mine. Frățioare, să-mi bag picioarele. Crezi că-mi recuperează ăia BMX-ul? Lasă-mă, bicicleta aia, cum te simți? Nu-mi pasă, vreau BMX-ul. Ți-au dat în cap? Ești bine? Vezi dublu sau ceva? Da, mă, sunt bine, dă-i în scârbă, BMX-ul e important. Hai, dracu, la curte la Sândel să te speli. Mă, tu ești surd? Ce, naibii? Vezi că te bag și eu. I auzi. Pe bune, stai cuminte să văd dacă ești bine. BMX-ul meu îl nenorocesc. Nu faci tu nimic, se ocupă băieții. Ce, mă? Ți am zis să taci. Acum na, ce puteam să fac? Ciocul mic, vorba aia. Și recunosc, mă resimțeam și eu oleacă, nu pot să mint. Dar peste vreo oră așa, apar leprele. Și vă jur, aveau niște fețe ceva de speriat. Sândel nu scotea un cuvânt. Orlando, panicat complet. Toți știau cât de mult țineam la BMX-ul ăla. Remișor, ești bine, mă? Unde e? Boss, nu vrei, crede-mă. Ce, mă? E nasol, frățioare, nu. Sândel în continuare. Muckles. Bă, unde e? Viața mea, e de gunoi. Crede-mă pe cuvânt. Dacă asta e vreo glumă, vă sparg în bătaie. Boss, na. Bă, lasă-mă vrăjeala ieftină, zi unde e. Viața mea, te rog să nu te enervezi. Mori. E rău. Eu tot aveam impresia că ăștia au recuperat BMX-ul și acum fac mișto de mine, evident. Și eu aș fi făcut la fel. Doar că na, până la urmă, îmi arată bicicleta. Și o să fiu sincer cu voi. Era nasol. Devastată și mai mult nu. Îmi era clar o treabă. Mâna lui Borcă a făcut-o intenționat, animalul. Măcar dacă o lua, s-o vândă sau ceva, nu știu, dar nu. Răzbunare direct, băiatul meu. Și din nou, nu-mi este rușine să recunosc, că fratele vostru plângea de draci. Ce vorbești, mă, că e lejer? Ce, mă? Stai, frate, că am, ce ai, Gege, așa? Fane, nu te juca cu sufletul meu, că fac urât. Bă, așa mă știi tu pe mine, mă? Poftim? Las-o pe mâna mea câteva zile să vezi ce fac din ea. Te rog eu mult, nu glumi cu asta. Sincer, tu chiar ești prost. Frate, sunt terminat. Dacă eu îți zic, o rezolv. Așa rămâne. Nu te cred, să mor. Lasă-mă, că vezi tu. Și direct, fraților, ia Fane cea mai rămas din BMX și pleacă. Parcă eram într-un vis, vă jur. Nu mai înțelegeam nimic. Și normal, că între timp, apare și Loco prin părculeț. Sincer să fiu, ăsta fugise, dar nu știu cum naibii nu i-a găsit pe Sândel în company. O fi luat-o pe străduțe? Naibii să mă ia. Frățioare, mulțumesc. Lasă-mă. Pe bune, Boss. Da, mă, bine, blah blah blah, lasă-mă că am draci. Ai fost băiețaș. Remișor. Faza e rezolvată ca să fie clar. E, na. Să nu dea draci în tine să faci vreo prostie. Cine, mă? Eu? Boss, viața mea, crede-mă, au luat-o. Așa și? Ăsta e prost. Adevărat. Ți am zis că e rezolvată, ce, naibii, ai? Sigur că da, nici o problemă. Boss. Promite-mi că stai cuminte. Cum să nu? O rezolvă Fane, stai calm. Evident, da, da, cum să nu. Hm, hm. Nu, că eu nu-l cred. Merdeneaua mea. Uită-te la mine. Am zis sigur. Ilie, du prostul acasă. Nu este nevoie că mă descurc. Ba da, că te știu. Lasă-mă, că sunt amețit. Hai că merg și eu cu ei. Valea. Tu să taci, că delirezi acum. Și na, mă iau băieții să mă duc acasă. Și din nou, mă repet, dacă nu era vorba de BMX, aș fi fost cu adevărat emoționat de toată situația asta, dar nu. Acum o să fiu sincer cu voi. Mă cam lecuisem de Sândel și numele lui secret. Nici măcar la răzbunarea pe Borca nu mă gândeam. Depresie, ce să mai. Boss, valea, sincer, îmi pare rău, Remi. Auzi, mă, când noi doi suntem certați, sunt în pericol. Înțeleg. Posibil s-o fur, etc. Bă. Dar și când ne înțelegem, tot sar în apți pe mine. Las-o în căcat. Frate, am vorbit cu el, prostul a înțeles. Să nu mai aud. Bă, Remi, ascultă-mă. Ce vorbești, mă? Chiar regret, le-am și spus la ăștia, fără manevre pe aici. Să fii sănătos. E vina lui Dacu, îi lasă prea mână largă. Mereu alții de vină, nu-i așa? Bă. Nu, frate, gata. Crede-mă, că voiam să-l bat. Așa și? Nu ți-au spus să înțeleg. Ce anume? I-a dat Horlando una de a leșina, fraierul. Băi, ești nebun? Dacă-ți zic. Da, în fine, baftă, că deja nu știu, simt pericolul. Auzi, fără caterincă, cât costă? Ce, mă? Plătesc eu altă bicicletă nouă. Nu, mersi. Zi, mă. E la Fane, vedem ce face el. A, păi de ce n-ai zis, mă, așa de la bun început? Ce, mă? M-am liniștit. Ești fumat? Băiatul ăla e ceva special. Mare noroc a avut Sândel că l-a cunoscut. Auzi, mă, gușterino. Ia vezi cu tonul ăla. Vrei să te revanșezi? Deja m-am oferit să-ți cumpăr altă bicicletă, să nu exagerăm. Borcă, așa. Ce e cu el? La un moment dat o să am și eu o discuție cu el. Hopa. Nu e cu supărare. Absolut. Perfect, să nu te aud că te bagi. E băiat mare, vaccinat, se descurcă. Aia zic. Auzi și tu. A leșinat. Nu vă uitați așa la mine, era evidentă treaba asta. Doar că acum dădeam ture de cartier de nebun. Voiam să știu cum e BMX-ul. Și na, cred că trec vreo trei, patru zile. Sincer, nu-mi aduc aminte exact, că na, oricum simțeam că trăiesc într-o realitate paralelă, vă jur. Treceam de la nervi la depresie într-o fracțiune de secundă. Îmi voiam prețioasa. Și cum se face, că mă întâlnesc cu Horlando pe stradă. I auzi, bătăușul, mă. Ce? O, agresivul lui tată, unde te duci? Mă plimb. La scandal, nu-i așa? Mă plimb ca să nu fac scandal. Oho, ai talente. Am multe, fifii, talentele încă n-au ieșit la joacă. Hai, că am o treabă cu tine. Să fii sănătos. Am zis, mișcă, fraiere. Imediat, păi se poate? Și m-am mișcat, că iar făcea spume Horlando și eu încă mă resimțeam după ce m-au călcat prăjiții. Doar că. Nu cred. Ți am schimbat roțile, am refăcut cadrul, de toate. O arbah. Am umblat și la frâne, că erau duse. Ți am reglat cam tot ce se putea. Vreți să vă mint, fraților? Arăta mai bine ca atunci când mi-au cumpărat-o. Nici măcar nu pot să încerc să vă descriu. M-am emoționat acum doar când mă gândesc, superbă era. Deci nu cred așa ceva. Ce vrei, mă, ești de al nostru. Uite-l că plânge. Mor, că mi-a intrat ceva în ochi. Al naibii, tot ai tupeu. Nu, mă, nici vorbă, doar că, na, e frumos. Să fii sănătos, Remi. Boss, Doamne ferește, cât trebuie să-ți dau? Ăsta iar vrea să mănânce bătaie. Cum, mă, să-ți luăm ție bani, ești bolnav? Du-te-n scârbă de fraier. Dar, na. Deci nu cred ce slab e. Marș, mă. Nu credeam că o să-l văd pe ăsta așa vreodată. Adevărul e că toți îl știu de crizat, nervos. Mai știu eu pe cineva. Ia vezi. Băieți, vă iubesc, dar eu. Bagă. Boss, dacă apare vreo problemă, vii cu ea la mine. Sărut mâna, mult trăit și la mulți ani ție. Rămân dator. Ce vorbești, mă, că eram cel mai fericit borac ever? Vreo trei ore m-am plimbat prin cartier. Ce durere, ce oboseală? Nimic, doar eu cu strada. Și na, până la urmă, mă întorc la scara de bloc, unde culmea, mă așteptau Loco, Sândel și Ilie. I auzi-l, mă, ce râje tare. Băi, ești nebun? O, ce face băieții? Ilie, îl vezi? Și a revenit. Băi, ești nebun, cum arată BMX-ul? Remișor, vezi că rămâi dator. Cam, da. Am muncit, Fane, de a rupt la ea. Se vede, ești nebun? Tu ce ai, mă? Nimic. Auzi, Remi, ești bine, da? Absolut, Boss. Perfect, deci rămâne cum am vorbit, adică. Fără scandal cu ăia. A, da, sigur. Să n-aud că faci vreo prostie. Da, mă, ce, naibii. Ce roți ți-a pus, să-mi bag picioarele. Bă, Loco, ce ai, mă? Lux, să mor eu. Ă, Boss. Ce, mă? Ce ai? Ești ciudat, să mor. Auzi, mă, dă-mi o cursă, ce zici? Ia să văd și eu, mă. Bă, na, stai să beau și eu niște apă și dăm. Ilie, mă pui și pe mine pe umeri să văd mai bine. Mă sperii câteodată, Sândele. Da, mă, bea ce vrei tu, nu mă interesează. Zi, mă, ce ai că să mor. Auzi, dar ce zici de-o miză de data asta? Păi nu jucăm pe castane ca de obicei. Ceva mai interesant, știi ce zic? M-ai pierdut, frățioare. Dă-mi o cursă, cum vrei tu, doar că, așa, miza sunt bicicletele. Ce, mă? Ce părere ai? Acum, o să fiu sincer cu voi, Loco părea invidios pe BMX-ul meu. Și chiar mă depășea faza asta. Adică și el a pățit-o similar de mine cu prăjiții și tot Fane l-a rezolvat. Și acum brusc vrea să ne întrecem pe biciclete. Adică, na, mi se părea mizer, vreți să vă mint? Bine, Boss, merge. Perfect, hai. Nu, nu, nu, nu, nu. Ce, mă? Mă, voi doi v-ați tâmpit? Lasă-mă să mă gândesc și eu așa puțin, că na. Ți-e frică, hai pe traseul nostru. Nu, tăticu, că acolo ai tu avantaj. Lac ești, să mor. Fac eu traseul. Ce, mă? Așa mi se pare cel mai corect. Bine, mă, cum zici tu, dar hai. Interesant, mă bag și eu. Ce, mă? Păi n-am investit eu în amândoi?
[25:08]Așa și? Ai făcut-o din inimă. Ce amuzant ești câteodată, Remișor. Ha, mă, frate, mor. Mă faci să râd. Lepre ordinară ce ești. Organizez eu tot. Iar începe ăsta. Remișor, când ești gata, mă anunți tu. Bă. Sândel, vorba aia, ce să-i ceri? Și na, peste vreo două zile, după ce am făcut un traseu mai echilibrat, ca să zic așa, când ne întâlnim să dăm drumul la cursă. Doar că Hândelul, fiind Hândel, iar o comite. A adunat ăsta tot cartierul, fraților. Ăștia mereu găseau motiv să-și spargă pensia la pariuri. Naibii să mă ia, că până și Boboc a venit cu câțiva. Șocant. Tu ce căcat mai vrei, mă? Ce, Boss? Am venit să mă uit. A, da. Pariem ceva, Sândele? Ce să faci tu, mă? Păi, na, așa e frumos. Ca să fie clar, Loco e omul meu, să n-aud. Ce, mă? Mie îmi convine de minune. A, da. Boss, pe bune? Aici vorbim de bani și hai să fim sinceri. Ce? Loco, asta face toată ziua. Bă, dă-te-n scârbă și tu, Brutus. Ce ai zis, mă? Așa, frate, ești tu. Prostule, când îți ia ăla BMX-ul să nu vii la mine plângând. O, asta e miza, mă. Păi da, ceva deosebit. Chiar că. Tu câți doi, trei lei vrei să bagi? Te rog. Nu mă insulta. Acum, o să fiu sincer cu voi, nu mai știu sumele, dar mult, mai ales că ăștia doi aveau de unde. Și na, o să vă explic cum am gândit eu traseul. În primul rând, trei ture de părculeț. Așa, mai larg. Îi tăiam avantajul. Apoi, printre blocuri până la cimitir. Oleacă problematic, dar decent. Apoi, trecem de el, o luăm prin fața sălii de calculatoare și înapoi pe străduțe, pe la Boboc, până ajungeam în părculeț, unde dădeam cinci ture și na, cam aia e. Ăla care ajunge la finish primul câștigă.
[27:46]Acum, din păcate, v-am mai spus. Loco era cunoscut pentru faptul că toată ziua stătea pe bicicletă. Și majoritatea, na, au pariat pe el. Ghinion. Mai puțin Boboc, Horlando și Fane. Vedeți pe cine mă pot baza cu adevărat acum. Hm, și normal că vine prințesa din urmă, plin de draci, era săracul. Și chiar dacă voiam să-l chișui puțin, doar am dat mâna. Nu aveam de gând să iau bicicleta sau ceva. Doamne ferește. M-am învățat minte de când cu Alex la Rușorii de vede. Aveți povestea pe canal. Bine așa, Boss. Știam că poți. Mda, sper să scap întreg de aici. De ce, mă? Păi, na, Sândel a pierdut și câțiva tovarăși de-ai lui. Dă-l, mă, în scârbă, că are de unde. Ai și tu dreptate. Primești și tu un bonus că ai câștigat. O, da. Așa e frumos. Nu, mulțumesc, stai calm. Ești sigur? Ce să facă el? O, mă, nebunule, ce te agiți așa? Așa, Remișor, ești pe fentă cu Boboc? Bă. Nu te lași, văd. Să mă bei, fraiere. Altceva mai știi? Să mă deguști. O arbah, că ești dus. A refuzat, ca să știi și tu. Aha. Foarte bine. Ce om nebun. Te rezolvă Fane. Nu e problemă. O plăcere, ca de obicei. Valea de aici și mai repede. Auzi, mă, fă-mi și mie un favor. Ia zi. Din banii ăia, ia și tu o sticlă de vin, din aia mai șmecheră. Serios? Nu mă așteptam să bei tu așa ceva. Pentru Fane, mă. A, am înțeles. Ok, nici o problemă. Mi-o aduci tu, când ai timp. Sigur. Perfect. Și da, m-am dus cu sticla la Fane, pentru că așa era frumos. Băiatul ăla a muncit ca să nu mai fiu eu depresiv. Și da, ok, erau bani de la Boboc, dar până la urmă n-am primit de pomană și la sfârșitul zilei nici că mai conta, sincer. Și putem spune că lucrurile ușor, ușor reveneau la normal. Ca să zic așa. Doar că, cum stăteam eu la scara de bloc, mă trezesc cu popa. Se ducea, nu știu unde, în bloc. Ce faci, băiatul meu? Luăm și eu o gură de aer. Bine, că mai devreme tocmai ce pufăisem una la ghenă. Dacă se apropia ăsta mai mult de mine, eram mort. Ești cuminte? Sper. Sigur că da. Înveți, da? Premiant. Serios? Da, na, premiant în sensul în care trec clasa. Mă și miram. E, știți cum e, mai fac și eu câte o prostie. Na. Încearcă să te controlezi. Da, da, da, da, da. Și vă jur, că mintea mea deja era bla bla bla, bla bla bla, bla bla bla. O, bla bla bla, blu. Și brusc îmi pică fisa. Mai, mai că și uitasem, fraților. Numele lui Sândel. Nu avea ăsta cum să nu-l știe. Mă scuzați. Am și eu o întrebare dacă se poate. Spune. Sândel mai avea un prenume. A, da, așa este. Ok. Și care era? A, da, Oedip. O arbah. Acum na, sincer, l-am înțeles în secunda aia pe Sândel. Era ceva cumplit, numele. Și sigur, că n-aș fi știut nici o semnificația, doar că, la un moment dat, Key făcea mișto de mine, când era și mama de față. Stilul lui nesimțit. Că majoritatea băieților, la o anumită vârstă, suferă de complexul lui Oedip. Care este un concept dezvoltat de Sigmund Freud și se îndrăgostesc de mă sa. Eu personal eram să vomit când am auzit asta, dar na, trecem peste.
